Pentru a doua poveste de astăzi vă propun o iniţiere în tainele istoriei caleidoscopului. Caleidoscopul a fost inventat în 1816 de savantul scoţian sir David Brewster. Caleidoscopul era un tub care conţinea bucăţi de sticlă şi alte obiecte colorate, lăsate libere. În interiorul tubului exista şi un set de lentile sau oglinzi de sticlă fixate unghiular una faţă de alta. Ideea era că imaginile reflectate ale obiectelor aveau să creeze modele ce puteau fi observate prin capătul tubului. Oglinzile creau axe de simetrie, drept pentru care, oricât de mult ar fi fost zdruncinate bucăţile libere de sticlă în interiorul tubului, modelul rezultat ar fi fost oricum simetric. De obicei sunt trei axe de simetrie, ceea ce creează frecvent impresia unui fulg de gheaţă multicolor.
În ani 1870, un american pe nume Charles Bush a adus îmbunătăţiri caleidoscopului, l-a produs în masă şi a generat o adevărată frenezie caleidoscopică. Brewster a scos un brevet pentru caleidoscop în 1817, dar şi lui Bush i s-au acordat brevete pentru versiunile lui în 1873.
Ce a inventat Brewster a fost jucărie victoriană fermecătoare şi inovativă. A fost marea favorită a coopiilor în secolul al XIX-lea, cât şi în secolul al XX-lea. Una dintre atracţii consta în faptul că modelele puteau fi modificare cu o bătaie uşoară cu degetul. Bătând repetat, modelul putea fi făcut să crească şi să se dezvolte ca o creatură vie. În anii 1970, arta caleidoscopului a renăscut, şi astăzi sunt sute de persoane care le confecţionează.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu