Ideea de paraşută a plutit în aer cu mult înainte ca dispozitivul în sine să fie realmente necesar. Paraşuta a fost mai degrabă imaginată decât inventată de către Leonardo da Vinci (1452-1519). Schiţa lui Leonardo înfăţişa o pânză fixată pe un cadru de formă piramidală de stinghii de lemn. Desenul a fost schiţat într-un carnet de însemnări din 1483. Drept pentru care, vă propun astăzi sa descoperim povestea paraşutei.
Croatul Faust Vrancic a mers până acolo încât a construit o paraşută după desenul lui da Vinci şi a sărit cu ea de pe un turn din Veneţia în 1617. Vrancic a scris o carte inititulată Maşini noi, în care descrie în cuvinte şi imagini 56 de maşini şi structuri avansate. Printre cele 56 de maşini noi se număra şi paraşuta, pe care o descrie drept homo volans, "om zburător".
Prima paraşută funcţională a fost inventată de Sebastian Lenormand în 1783. Momentul era interesant deoarece coincidea cu primul zbor în balon al fraţilor Montgolfier. Dacă era ca oamenii să se plimbe cu balonul, nu era rău să aibă paraşute cu care să poată ajunge nevătămaţi la sol în situaţii de urgenţă. Paraşuta a fost proiectată special pentru a răspunde acestei nevoi.
Un alt francez, Jean Pierre Blanchard (1753-1809), pare să fi fost prima persoană care a utilizat paraşuta într-o situaţie de urgenţă. În 1785, s-a urcat într-un balon cu aer cald şi a aruncat din el un câine într-un coş de care era fixată o paraşută. În 1793, Blanchard însuşi aa coborât la sol folosind o paraşută în timp ce zbura într-un balon cu aer cald care a explodat. Blachard a fost cel care a inventat prima paraşută pliabilă făcută din mătase; până atunci paraşutele avuseseră cadre rigide.
În 22 octombrie 1797, Andrew Garnerin a fost prima persoană despre care se ştie sigur că a sărit cu o paraşută fără cadru rigid. era un mare risc, odată ce nu era sigur că paraşuta se va deschide. dar Garnerin a repetat experienţa. A săritv din balon de la înălţimi de până la 2500 de metri. Garnerin a adus o adăugire notabilă paraşutei, o fantă de aerisire care, lăsând să intre puţin aer împiedica balansarea paraşutei.
Apoi, inevitabil, s-a întâmplat primul accident fatal. În 1837, Robert Cocking a fost primul om care a murit într-un accident de paraşută.
În 1887, căpitanul Thomas Baldwin a inventat primul ham pentru paraşută, iar 3 ani mai târziu Paul Letterman şi Hathchen Paulus au născocit metoda de pliere a paraşutei şi împachetarea ei într-un sac purtat pe spate. Aceasta a dus paraşuta foarte aproape de forma ei modernă. Tot Paulus a fost cel care a adăugat o altă mică paraşută care se deschide prima, deschizând şi paraşuta principală.
Grant Morton şi Albert Berry au fost primii oameni care au sărit cu paraşuta din avion ⎯ în 1911. Prima săritură cu cădere liberă a fost efectuată în 1914 de Georgia Broadwick.
În iunie 2000, Adrian Nicholas a sărit dintr-un balon cu aer cald de la o înălţime de 3000 de metri în Africa de Sud, având încredere că o paraşută construită după planul lui Leonardo da Vinci avea să-l ducă cu bine la sol. Experţii în paraşute au încercat să-l descurajeze, fiind de părere că paraşuta lui8 da Vinci nu avea să funcţioneze. Dar a funcţionat. Potrivit lui Adrian Nicholas, coborârea a fost mai lină decât cu paraşutele moderne. Totuşi, la 600 de metri de pământ a detaşat paraşuta lui Leonardo şi a deschis una modernă. Nu voia cala aterizare să cadă peste el o ditamai construcţie din lemn şi pânză. Proiectul lui Leonardo s-a dovedit viabil, la 500 de ani de la realizarea lui.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!
Un alt francez, Jean Pierre Blanchard (1753-1809), pare să fi fost prima persoană care a utilizat paraşuta într-o situaţie de urgenţă. În 1785, s-a urcat într-un balon cu aer cald şi a aruncat din el un câine într-un coş de care era fixată o paraşută. În 1793, Blanchard însuşi aa coborât la sol folosind o paraşută în timp ce zbura într-un balon cu aer cald care a explodat. Blachard a fost cel care a inventat prima paraşută pliabilă făcută din mătase; până atunci paraşutele avuseseră cadre rigide.
În 22 octombrie 1797, Andrew Garnerin a fost prima persoană despre care se ştie sigur că a sărit cu o paraşută fără cadru rigid. era un mare risc, odată ce nu era sigur că paraşuta se va deschide. dar Garnerin a repetat experienţa. A săritv din balon de la înălţimi de până la 2500 de metri. Garnerin a adus o adăugire notabilă paraşutei, o fantă de aerisire care, lăsând să intre puţin aer împiedica balansarea paraşutei.
Apoi, inevitabil, s-a întâmplat primul accident fatal. În 1837, Robert Cocking a fost primul om care a murit într-un accident de paraşută.
În 1887, căpitanul Thomas Baldwin a inventat primul ham pentru paraşută, iar 3 ani mai târziu Paul Letterman şi Hathchen Paulus au născocit metoda de pliere a paraşutei şi împachetarea ei într-un sac purtat pe spate. Aceasta a dus paraşuta foarte aproape de forma ei modernă. Tot Paulus a fost cel care a adăugat o altă mică paraşută care se deschide prima, deschizând şi paraşuta principală.
Grant Morton şi Albert Berry au fost primii oameni care au sărit cu paraşuta din avion ⎯ în 1911. Prima săritură cu cădere liberă a fost efectuată în 1914 de Georgia Broadwick.
În iunie 2000, Adrian Nicholas a sărit dintr-un balon cu aer cald de la o înălţime de 3000 de metri în Africa de Sud, având încredere că o paraşută construită după planul lui Leonardo da Vinci avea să-l ducă cu bine la sol. Experţii în paraşute au încercat să-l descurajeze, fiind de părere că paraşuta lui8 da Vinci nu avea să funcţioneze. Dar a funcţionat. Potrivit lui Adrian Nicholas, coborârea a fost mai lină decât cu paraşutele moderne. Totuşi, la 600 de metri de pământ a detaşat paraşuta lui Leonardo şi a deschis una modernă. Nu voia cala aterizare să cadă peste el o ditamai construcţie din lemn şi pânză. Proiectul lui Leonardo s-a dovedit viabil, la 500 de ani de la realizarea lui.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu