Minunata lume nouă

Bine v-am regăsit! După o lungă pauză mă reapuc de treabă. Zilele trecute m-a fulgerat o idee. Pe lângă subiectele pe care obişnuiam să le scriu şi pe care voi continua să le scriu, am venit cu ideea scrierii unor recenzii ale unor cărţi mai mult sau mai puţin cunoscute, ştiut fiind faptul că adolescenţii lumii noastre nu prea mai ştiu cum este sa citeşti o carte, preferând,  în schimb, să citească rezumatul pe net sau să urmărească un film inspirat de tematica operei.

Minunata lume nouă, (1932) de Aldous Huxley, descrie o societate distopică bazată pe supremaţia tehnologică în defavoarea valorii umane, iar deviza Statelor Unite ale Lumii: COMUNITATE, IDENTITATE, STABILITATE este relevantă pentru societatea pe care autorul îşi propune să o expună. Acţiunea este plasată în anul 632 al epocii Ford. Din câte putem observa, conceptele de morală, etică sau religie au fost complet abolite, fiind înlocuite cu "teologia" lui Henry Ford, Marele Frate, care veghează la păstrarea "stabilităţii" din societate.

Povestea începe direct cu intriga, tipică distopiilor, de aceea nu mi se pare atrăgătoare şi care relevă gradul extrem de înalt al dezvoltării tehnologice, dar în aceeaşi măsură nivelul degradării identităţii umane:"O clădire cenuşie, scundă, de numai treizeci şi patru de etaje. Deasupra intrării, firma CENTRUL DE INCUBAŢIE ŞI CONDIŢIONARE PENTRU LONDRA CENTRALĂ, iar pe stemă, în formă de scut, deviza Statelor Unite ale Lumii..."

Această "instituţie" este creierul societăţii totalitare în care dezumanizarea este arma cu care conducătorii pot controla societatea după bunul plac. Aceştia recurg la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane şi manipularea ei genetică la mascarea minciunii în adevăr absolut. Acum oamenii nu se mai nasc pe cale naturală, ci sunt produşi în laboratoarele Centrului de Incubaţie şi Condiţionare, iar diferenţierea speciilor se face prin neajunsuri fizice şi "intelectuale" (aici termenul este utilizat puţin forţat). Alfa plus este considerată specia superioară, faţă de celelalte două care îi sunt inferioare. Ceea ce conferă originalitate, şi ceea ce nu am mai găsit în celelalte distopii citite, şi care m-a impresionat, este modul de reeducare a copiilor. Acestora li se introduc în creier (dacă poate fi numit aşa), prin "lecţii" generoase, ideile "sfântului Ford". Această "educaţie" se face prin somn prin procedeul repetării obsesive a anumitor idei şi concepte. De asemenea, modalitatea prin care prin care este menţinută starea de inconştienţă a oamenilor este reprezentată de Soma, pastile care au efectul unui drog şi care induc consumatorului stări de euforie şi delir şi prin care cei care-l consumă se "eliberează de oboseala" zilei.

Dar mai există oare o cale de salvare? Da, există, şi aceasta este reprezentată de oamenii încă neatinşi de morbul acestei "civilizaţii" şi care sunt izolaţi în rezervaţii. Apariţia unei ediţii de Opere complete de Shakespeare poate contribui decisiv la răsturnarea unui regim absurd şi care poate trezi memoria, memoria unui trecut acum hulit şi îngropat. Apariţia Sălbaticului are darul de a bulversa societatea, ca şi comportamentul şi preocupările sale "neobişnuite" care mută atenţia oamenilor spre el.

Un alt lucru interesant este readucerea în această operă este readucerea stilului orwellian inspirat din cel mai pur SF şi care mie mi-a plăcut extrem de mult. Acesta a fost unul din principalele motive pentru care am citit această carte, asemănarea cu un roman extrem de drag mie, 1984.

În încheiere, cartea asta o recomand doar acelui tip de cititor care este capabil să înteleagă mesajul extrem de profund ce se desprinde din această operă şi care poate să se transpună în datele realităţii expuse de autor fără a fi influenţat. Aşadar, lectură plăcută!