Astăzi vă propun să descoperim povestea termometrului cu mercur. Primul termometru care seamănă cu cel modern a fost inventaat în 1714 de fizicianul german Daniel Gabriel Fahrenheit. Acesta a fost primul care a utilizat mercurul în termometru. Fanrenheit inventase în 1709, termomerul cu alcool, aflat încă în uz. Închiderea unei coloane cu mercur în interiorul unui tub de stticlă rezolva diverse probleme pe care le ridicau folosirea apei şi a altor lichide. Proprietăţile mercurului îl făceau ideal pentru acest scop. Mercurul nu fierbe la temperatura de fierbere a apei şi nu îngheaţă. Opacitatea şi culoarea argintie îl fac uşor vizibil în interiorul tubului de sticlă.
Astăzi, termometrele sunt calibrate în unităţi de temperatură standard: grade Celsius sau grade Fahrenheit. Înaintea secolului al XVIII-lea nu existau modalităţi obiective de cuantificare a căldurii.
În 1724, prima scară a temperaturii ce avea să fie născocită a fost numită scara Fahrenheit, după Daniel Fahrenheit. Scara lui Fahrenheit pune în mod arbitrar 180 de grade între punctul de îngheţ şi cel de fierbere a apei pure.
Mai târziu a fost introdusă o scară centigradă aparent mai logică, în care punctul de îngheţ (fixat la 0 grade) este despărţit prin 100 de unităţi sau grade de punctul de fierbere al apei pure la nivelul mării (fixat la 100 de grade), deşi Anders Celsius, creatorul scării, şi-a numerotat-o, în mod curios, invers, cu fierberea la 0 şi îngheţul la 100, ca şi cum ar fi privit temperatura mai mult ca o măsură a frigului decât a căldurii. Anders Celsius a fost un mare om de ştiinţă, dar aceasta a fost o excentricitate stanie. După moartea lui Celsius, în 1744, numărătoarea a fost inversată. Scara centigradă pe care o folosim adtăzi a luat formal numele lui Celsius în 1948 şi a devenit scara standard folosită în UE. Celsius a fost o figură remarcabilă în ştiinţa secolului al XVIII-lea. Printre alte activităţi, luat parte la faimoasa expediţie a lui Maupertius în nordul Suediei în 1736, cu scopul de a măsura lungimea unui grad de latitudine pe pământ de-a lungul unui meridian cât mai apropiat de Polul Nord. O expediţie paralelă a plecat în Peru, pentru a măsura lungimea unui grad de latitudine în apropierea Ecuatorului. Măsurătorile au indicat diferenţe considerabile şi au demonstrat în mod spectaculos previziunea lui Isaac Newton că Pământul se va dovedi un elipsoid: cu alte cuvinte, nu o sferă perfectă, ci osferă uşor aplatizată uşor la poli. Aşadar, pe Anders Celsius l-au interesat în aceeaşi măsură gradele de latitudine şi cele de temperatură.
Primul termometru medical, întrebuinţat pentru măsurarea temperaturii corpului uman, a fost inventat de sir Thomas Albert, în 1867. Toate aceste tipuri de termometru sunt folosite şi astăzi, deşi acum există şi alte altenative, inclusiv versiuni digitale. În 1984, David Philips a inventat un termometru cu infraroşu. Acesta are două avantaje faţă de cele convenţionale. Nu trebuie introdus în corpul pacientului, ci plasat doar în ureche; în plus, dă indicaţia instantaneu.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!
Astăzi, termometrele sunt calibrate în unităţi de temperatură standard: grade Celsius sau grade Fahrenheit. Înaintea secolului al XVIII-lea nu existau modalităţi obiective de cuantificare a căldurii.
În 1724, prima scară a temperaturii ce avea să fie născocită a fost numită scara Fahrenheit, după Daniel Fahrenheit. Scara lui Fahrenheit pune în mod arbitrar 180 de grade între punctul de îngheţ şi cel de fierbere a apei pure.
Mai târziu a fost introdusă o scară centigradă aparent mai logică, în care punctul de îngheţ (fixat la 0 grade) este despărţit prin 100 de unităţi sau grade de punctul de fierbere al apei pure la nivelul mării (fixat la 100 de grade), deşi Anders Celsius, creatorul scării, şi-a numerotat-o, în mod curios, invers, cu fierberea la 0 şi îngheţul la 100, ca şi cum ar fi privit temperatura mai mult ca o măsură a frigului decât a căldurii. Anders Celsius a fost un mare om de ştiinţă, dar aceasta a fost o excentricitate stanie. După moartea lui Celsius, în 1744, numărătoarea a fost inversată. Scara centigradă pe care o folosim adtăzi a luat formal numele lui Celsius în 1948 şi a devenit scara standard folosită în UE. Celsius a fost o figură remarcabilă în ştiinţa secolului al XVIII-lea. Printre alte activităţi, luat parte la faimoasa expediţie a lui Maupertius în nordul Suediei în 1736, cu scopul de a măsura lungimea unui grad de latitudine pe pământ de-a lungul unui meridian cât mai apropiat de Polul Nord. O expediţie paralelă a plecat în Peru, pentru a măsura lungimea unui grad de latitudine în apropierea Ecuatorului. Măsurătorile au indicat diferenţe considerabile şi au demonstrat în mod spectaculos previziunea lui Isaac Newton că Pământul se va dovedi un elipsoid: cu alte cuvinte, nu o sferă perfectă, ci osferă uşor aplatizată uşor la poli. Aşadar, pe Anders Celsius l-au interesat în aceeaşi măsură gradele de latitudine şi cele de temperatură.
Primul termometru medical, întrebuinţat pentru măsurarea temperaturii corpului uman, a fost inventat de sir Thomas Albert, în 1867. Toate aceste tipuri de termometru sunt folosite şi astăzi, deşi acum există şi alte altenative, inclusiv versiuni digitale. În 1984, David Philips a inventat un termometru cu infraroşu. Acesta are două avantaje faţă de cele convenţionale. Nu trebuie introdus în corpul pacientului, ci plasat doar în ureche; în plus, dă indicaţia instantaneu.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu