Creionul (1795)

 Astăzi vom vorbi despre istoria creionului. Creionul îşi are începuturile în Cumbria anului 1564. Un trecător necunoscut a găsit, în timp ce se plimba prin Borrowdale, niște bucăți de material negru lucios agățate de rădăcinile unui copac prăbușit, le-a luat de jos şi a observat că puteai scrie şi desena cu ele pe hârtie. Materialul negru era grafit şi descoperirea întâmplătoare a stârnit un considerabil interes local. Grafitul era greu de exploatat pentru scris datorită fragilității sale. Trebuia susținut într-un fel oarecare. Inițial, oamenii au încercat să înfășoare bucăți de grafit în sfoară. De-abia mai târziu grafitul a fost introdus în bețe găurite. Executarea bețelor găurite în interior pentru a susține grafitul era laborioasă, dar acesta a fost felul în care s-a inventat creionul.

Primul brevet pentru procesu de fabricare a creioanelor a fost acordat în 1795 chimistului francez Nicolas Conté. Acesta a utilizat un amestec de praf de grafit şi argilă, l-a încins şi apoi l-a introdus printr-o crestătură într-un tub cilindric din lemn. Fâșia subțire de lemn tăiată pentru a face loc grafitului a fost apoi pusă la loc pentru a menține mina pe poziție. De la început, Conté a putut produce mai multe tipuri de mine, unele moi, altele dure, în funcție de modul în care încingea grafitul. Datorită versatilității procesului, creioanele lui Conté au devenit extrem de utile meșteșugarilor, scriitorilor şi artiștilor.

Primele creioane realizate în producție de masă au fost fabricate în Europa şi exportate în America. Războaiele au întrerupt însă comerțul şi, nu după multă vreme, americanii au început să-şi fabrice propriile creioane. Primele creioane produse în America erau nevopsite, pentru a lăsa să se vadă calitatea carcasei de lemn; multe sunt fabricate şi astăzi în același fel. Se folosea lemn de cedru roșu oriental, un arbore din estul Statelor Unite cu lemn dur, care nu se rupea şi de care fabricanții erau mândri.

Astăzi se fabrică milioane de creioane anual. Mulțumită inovației lui Conté, le găsim într-o varietate de durități ale minelor, şi au devenit o parte indispensabilă a vieții de zi cu zi.

Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!!