Potcoava (450)

Potcoava este o piesă în forma literei U care este confecționată de obicei din oțel și care este prinsă prin caiele de copita calului pentru a-l proteja în timpul mersului. În cazul boilor au altă formă datorită diferențelor anatomice între specii. Potcoava protejează animalul de lovituri, frecare cu solul, înțepături, uzură, rupturi ale copitelor. Primele potcoave erau prinse cu caiele supradimensionate ce rămâneau puțin ieșite în afară și care ajutau animalul la tractare, acestea încă se mai folosesc în unele competiții sportive. Vă propun astăzi să descoperim istoria potcoavei.

Calul a fost domesticit de foarte timpuriu, cu peste 6000 de ani în urmă. Este limpede că la vremea marilor civilizaţii ale carelor de luptă ⎯ Egiptul antic, cetatea Mari, Imperiul Hitit, Creta minoică şi Grecia miceniană ⎯ calul avea o importanţă militară vitală. Nu se ştie cine a inventat potcoava, nici exact când, nici exact unde. S-s observat destul de timpuriu că era necesar să se protejeze într-o oarecare măsură copitele cailor. Călăreţii din Asia Mică făceau pentru cai sandale din trestie sau chiar cizmuliţe de piele. În primul secol după Hristos, copiind, evident, ca de atâtea ori, o mai veche practică grecească, romanii fabricau pentru cai încălţări din piele cu blacheuri metalice. Potcoava, în forma pe care o cunoaştem, a fost inventată în Europa în jurul anului 450, iar prin secolul al VI-lea, călăreţii fixau plăci metalice la baza copitelor cailor.

În anul 1000, în întreaga Europă se turnau potcoave din bronz cu orificii pentru cuie; de atunci datează şi primele apariţii ale potcoavei în artă, în literatură şi în înregistrările arheologice. În secolul al XIII-lea existau meşteri potcovari în fiecare oraş sau sat; în parte fierari, în parte veterinari, potcovarii au devenit figuri importante în viaţa comunităţii. Caii de luptă medievali erau dresaţi să dea din copite şi să-şi lovească duşmanul cu picioarele; puteau, de asemenea să calce în picioare oamenii pe care-i doborau la pământ. Având potcoave, caii deveneau mult mai periculoşi: erau echipaţi cu nişte adevărate boxuri metalice.

Metoda încingerii potcoavei înainte de a fi aplicată pe copită a început să fie practicată în secolul al XVI-lea. De-a lungul veacurilor, potcoava a căpătat o semnificaţie simbolică. Potcoava a ajuns şi un simbol al norocului. În Britania, superstiţioşii fixează o potcoavă cu deschiderea în sus, ca să atragă norocul; în Europa continentală se obişnuia agăţarea ei cu deschiderea în jos, pentru ca norocul să se poată revărsa.

Nu se ştie cine a inventat potcoava. În 1892, în SUA, i s-a acordat un patent lui Oscar E. Brown din Buffalo, dar invenţia lui era o potcoavă dublă. Aceasta consta dintr-o potcoavă normală dedesubtul căreia se fixase o alta. Ideea era ca potcoava inferioară să preia toată uzura şi, după o vreme, să poată fi deşurubată şi înlocuită cu una nouă, făcând repotcovirea mai simplă şi mai rapidă. Oscar E. Brown este pomenit adesori ca inventatorul potcoavei, ceea ce, în mod evident, nu este adevărat. Oricum au existat 39 de patente anterioare pentru potcoava dublă, primul fiind acordat lui J.B. Kendall, din Boston, în 1861.

Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!