Știința secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este descrisă uneori drept perioada newtoniană, fiind dominată de Newton. Dar au existat multe invenții ale altor savanți care au făcut posibile noile descoperiri. Multe dintre erorile din calculul științific dinaintea secolului al XVII-lea pot fi puse pe seama rudimentarismului și impreciziei instrumentelor utilizate. La drept vorbind, unii oameni de știință nici măcar nu erau conștienți de importanța exactității, drept care nu existase prea mare interes pentru perfecționarea instrumentelor. de aceea vă propun astăzi să descoperim povestea micrometrului.
Mai mult decât orice ramură a ştiinţei, astronomia avea nevoie de precizie. Marile inexactităţi ale instrumentelor puteau da erori considerabile din cauza distanţelor enorme implicate în observaţii. Tycho Brahe, care a trăit şi a muncit în secolul al XVI-lea, pare a fi fost primul astronom care a folosit instrumente construite cu o deosebită grijă. după ce a fost inventat telescopul în primul deceniu al secolului al XVII-lea şi astronomii au putut vedea cu o oarecare claritate la distanţe îndepărtate, observaţiile precise au devenit din ce în ce mai importante. Telescopul a fost perfecţionat semnificativ de către Galilei şi mai târziu de către fraţii Huygens, care au construit un model cu o distanţă focală de 3,5 metri.
Fraţii Huygens şi colaboratorii lor au fost cei care au aplicat pentru prima dată micrometrul telescopului.
Micrometrul a fost inventat de William Gascoigne din Yorkshire în 1636. În forma utilizată la telescoape, micrometrul permite observatorilor să măsoare cu precizie distanţe unghiulare foarte mici. Înainte de inventarea telescopului, singurele unghiuri care puteau fi măsurate erau cele ce puteau fi distinse cu ochiul liber, iar măsurarea era aproximativă. chiar şi Tycho Brahe, care era preocupat de exactitate, a putut face măsurători doar cu o precizie relativă. după ce invenţia lui Gascoigne a fost aplicată telescopului, precizia aproape perfectă a devenit aproape imediat posibilă. A fost unul dintre acei paşi din ştiinţă care trec, în general, neobservaţi în afara cercurilor de specialişti.
Micrometrul avea două repere aşezate iniţial unul în prelungirea altuia. prin rotirea unui şurub, ele puteau fi separate după plac. Unghiul astfel format putea fi format cu o precizie absolută.
Micrometrul utilizat de Huygens în telescopul său consta dintr-un fir metalic introdus în focarul telescopului. Observând în ce punct acesta acoperea exact obiectul examinat, de pildă Luna, şi cunoscând distanţa focală a telescopului, se putea deduce lăţimea unghiulară a obiectului. Huygens observat că un obiect plasat în focarul comun a două lentile ale unui telescop Kepler apare foarte clar definit, pe această descoperire s-au bazat micrometrele inventate de Malvasia, Anzout şi Picard. Micrometrul lui Malvasia, descris de acesta în 1662, era alcăîtuit din sârme subţiri de argint plasate în unghiuri drepte în focarul telescopului.
Când telescoapele s-au perfecţionat şi au ajuns să aibă o putere mai mare, chiar şi cele mai subţiri fie metalice au devenit prea groase pentru a permite o observare precisă. în plus, ele acopereau obiectele pe care astronomii încercau să le măsoare. astfel s-a ajuns la inventarea reculului care se foloseşte şi azi la micrometre. La acea vreme însă, sârmele cu care erau dotate micrometrele revoluţionaseră deja observarea astronomică.
Şocul inovării a fost prea mare pentru unii astronomi din vechea generaţie. Johannes Havelius (1611-1687), "fondatorul topografiei selenare", a refuzat să utilizeze micrometrul şi alte mecanissme noi, întrucât acestea aveau să dezmintă observaţiile anterioare. Îşi dedicase întreaga existenţă strângerii datelor îăn stilul vechi şi nu suporta gândul că tot acest timp şi efort a fost în van.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!
Micrometrul utilizat de Huygens în telescopul său consta dintr-un fir metalic introdus în focarul telescopului. Observând în ce punct acesta acoperea exact obiectul examinat, de pildă Luna, şi cunoscând distanţa focală a telescopului, se putea deduce lăţimea unghiulară a obiectului. Huygens observat că un obiect plasat în focarul comun a două lentile ale unui telescop Kepler apare foarte clar definit, pe această descoperire s-au bazat micrometrele inventate de Malvasia, Anzout şi Picard. Micrometrul lui Malvasia, descris de acesta în 1662, era alcăîtuit din sârme subţiri de argint plasate în unghiuri drepte în focarul telescopului.
Când telescoapele s-au perfecţionat şi au ajuns să aibă o putere mai mare, chiar şi cele mai subţiri fie metalice au devenit prea groase pentru a permite o observare precisă. în plus, ele acopereau obiectele pe care astronomii încercau să le măsoare. astfel s-a ajuns la inventarea reculului care se foloseşte şi azi la micrometre. La acea vreme însă, sârmele cu care erau dotate micrometrele revoluţionaseră deja observarea astronomică.
Şocul inovării a fost prea mare pentru unii astronomi din vechea generaţie. Johannes Havelius (1611-1687), "fondatorul topografiei selenare", a refuzat să utilizeze micrometrul şi alte mecanissme noi, întrucât acestea aveau să dezmintă observaţiile anterioare. Îşi dedicase întreaga existenţă strângerii datelor îăn stilul vechi şi nu suporta gândul că tot acest timp şi efort a fost în van.
Aceasta a fost povestea de azi. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu