Cu toţii ştim că piatra este o resursă foarte importantă, chiar fundamentală pentru noi, oamenii. Acum, în epoca contemporană, piatra este folosită în construcţiile de drumuri şi poduri, sub formă de beton. Dar în decursul timpului piatra a avut întrebuinţări foarte variate. De la unelte până la adevărate capodopere arhitectonice. De aceea, vă propun astăzi să descoperim povestea primelor obiecte din piatră.
În timpul erei glaciare din pleistocen, cu jumătate de milion până la un milion de ani în urmă, Homo erectus, strămoşul omului modern, a început să confecţioneze primele unelte standard. cea mai evidentă şi mai uşor de recunoscut pentru noi este toporul din piatră. Era o unealtă grea, multifuncţională, echivalentul preistoric al briceagului elveţian. Toporul avea o formă triunghiulară sau de pară şi era ceva mai mare decât mâna unui om.
Nu se ştie unde anume a fost inventat toporul şi sigur nu se ştie cine l-a inventat. Nu cunoaştem numele niciunui om care a trăit înainte de 3.000 î.Hr. La vremea la care toporul era perfecţionat sau ajunsese, cel puţin, la această formă standard, pe la jumătatea erei glaciare, era utilizat pe cuprinsul unei zone extrem de vaste.
Cu aproximativ 250.000 de ani în urmă, descendenţii lui Homo erectus produceau încă topoare din diverse tipuri de piatră dură. Omul de Swanscombe , care a trăit în acea vreme pe valea inferioară a Tamisei utiliza topoare din silex. Silexul putea fi găsit în stâncile de calcar de felul celor Şapte Surori din Sussex. Este un material excelent pentru executatea topoarelor şi a altor unelte cărora trebuie să li se dea muchii tăietoare. De obicei, uneltelor li se cresta în mai multe locuri muchii tăietoare, ceea ce le făcea mai zimţate şi mai bune pentru tăiat.
Acum 35.000 de ani, popoarele culturilor avansate de vânătoari confecţionau încă topoare, dar şi o varietate de alte unelte, printre care dălţi fine şi unelte pentru gravat, utilizate pentru lucrul în fildeş, os şi corn. Acesta a fost momentul în care au fost produse primele opere de artă, precum frumosul suliţaş din corn de ren, găsit la Mas d'Azil, care are un animal ╴un cerb tânăr, se pare ╴cioplit cu măiestrie la un capăt.
Meşteşugul făuririi uneltelor din piatră a culminat cu topoarele foarte fin şlefuite din Neolitic. Acestea nu mai aveau decât capul din piatră, cioplit astfel încât să i se poată ataşa un mâner de lemn, asemenea topoarelor moderne din fier. Tooarele din Neolitic erau foarte mari şi foarte fragile, mai ales cele făcute din jadeit. se făcea negoţ cu ele la distanţe mari, ceea ce le confirmă valoarea foarte mare.
Acestea aveau să fie înlocuite curând, la începutul Epocii bronzului, de magnificele obiecte din aur pe care le recunoaştem mai uşor drept prestigioase. Această schimbare a marcat începutul Epocii Metalelor, care a înlocuit treptat uneltele din piatră cu unelte şi arme din metal. Dar pentru o perioadă inimaginabil de lungă a preistoriei vieţile oamenilor de pretutindeni au fost dominate de uneltele din piatră.
Aceasta a fost povestea uneltelor din piatră. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!
Nu se ştie unde anume a fost inventat toporul şi sigur nu se ştie cine l-a inventat. Nu cunoaştem numele niciunui om care a trăit înainte de 3.000 î.Hr. La vremea la care toporul era perfecţionat sau ajunsese, cel puţin, la această formă standard, pe la jumătatea erei glaciare, era utilizat pe cuprinsul unei zone extrem de vaste.
Cu aproximativ 250.000 de ani în urmă, descendenţii lui Homo erectus produceau încă topoare din diverse tipuri de piatră dură. Omul de Swanscombe , care a trăit în acea vreme pe valea inferioară a Tamisei utiliza topoare din silex. Silexul putea fi găsit în stâncile de calcar de felul celor Şapte Surori din Sussex. Este un material excelent pentru executatea topoarelor şi a altor unelte cărora trebuie să li se dea muchii tăietoare. De obicei, uneltelor li se cresta în mai multe locuri muchii tăietoare, ceea ce le făcea mai zimţate şi mai bune pentru tăiat.
Acum 35.000 de ani, popoarele culturilor avansate de vânătoari confecţionau încă topoare, dar şi o varietate de alte unelte, printre care dălţi fine şi unelte pentru gravat, utilizate pentru lucrul în fildeş, os şi corn. Acesta a fost momentul în care au fost produse primele opere de artă, precum frumosul suliţaş din corn de ren, găsit la Mas d'Azil, care are un animal ╴un cerb tânăr, se pare ╴cioplit cu măiestrie la un capăt.
Meşteşugul făuririi uneltelor din piatră a culminat cu topoarele foarte fin şlefuite din Neolitic. Acestea nu mai aveau decât capul din piatră, cioplit astfel încât să i se poată ataşa un mâner de lemn, asemenea topoarelor moderne din fier. Tooarele din Neolitic erau foarte mari şi foarte fragile, mai ales cele făcute din jadeit. se făcea negoţ cu ele la distanţe mari, ceea ce le confirmă valoarea foarte mare.
Acestea aveau să fie înlocuite curând, la începutul Epocii bronzului, de magnificele obiecte din aur pe care le recunoaştem mai uşor drept prestigioase. Această schimbare a marcat începutul Epocii Metalelor, care a înlocuit treptat uneltele din piatră cu unelte şi arme din metal. Dar pentru o perioadă inimaginabil de lungă a preistoriei vieţile oamenilor de pretutindeni au fost dominate de uneltele din piatră.
Aceasta a fost povestea uneltelor din piatră. Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu